Nu-ți închipui vreodată
Că ești fără de greșeală.
Chiar și cine-ar ști cu multe
Pe toți cei din jur să-nfrunte,
Foarte-adeseori se-nșală
Și-i cuprins de-un duh de fală.
Fiul meu, oricât de ’naltă-i
Starea unde te-ai ’nălțat,
Va veni cândva o probă
Și nu uita că mai degrabă
Cazi de cum te-ai înălțat,
Oricât de sus te-ai cocoțat.
Orișicât de ’nalt e turnul,
Temelia-i pe pământ.
Greu e până se ridică
După grea și multă muncă
Și-i ușor să cadă frânt
La al Domnului cuvânt.
Când ești singur, l-ale tale
Mari scăderi să te gândești
Și să meditezi întruna.
Când ești cu alții, la nici una
De-ale lor să nu te-oprești,
Mai bine să te pocăiești.
Cei ce umblă totdeauna
Să te laude, te vând.
Nu-i primi cu-aplauze!
Cei ce vor să te păstreze
Nu te laudă curând,
Ci te-ndeamnă spre ce-i sfânt.
Amin. (Sâmbătă, 12 iunie 2021)